Reportaj cu câinele vagabond
M-am uitat atent în ochii unui câine vagabond. Ce privire umilita. L-am întrebat în gând dacă şi-ar dori sa aibă stăpân sau sa locuiască la vreun azil de câini abandonaţi.
Iată ce mi-au spus ochii câinelui:
- Ei chiar crezi ca eu câinele, fiind moștenitorul lupului, tare vreau sa stau în lanț? Pe dracu! Știi, îmi place toată ziua sa hoinăresc pe dealurile Chișinăului. Nu am stăpân și la naiba îmi trebuie el mie, nu am nevoie de ala care îmi va da comenzi și să-mi lămurească ce e bine și ce-i rău. Da, sigur ca este un minus mare în toate astea asa cum mâncarea din pod nu va cădea, dar ce plus mare este de a trai în Chișinău pe lângă atâtea gunoişti cu mâncări delicioase. Ce bine este sa dormi pe țevile calde din subsoluri, iar când ție foame sa dai târcoale pe lângă ușa restaurantului din apropiere. Am frâul liber și asta mult contează. Pot singur alege ce sa fac, ce sa mănânc, unde sa dorm, pe unde sa umblu. Cel mai rău totuși este iarna. Locurile calde cam toate sunt ocupate. Ce să-i faci. Concurenta este si la noi precum și la oameni. Cum luptam aşa și viețuim. Zici ca ești preocupat de mine, cum o duc... Da părerea mea o iau în considerație? Crezi ca noi, căinii, am trăit rău pana ne-ai domesticit tu omule? Uite ca pe vremuri ne socoteam fiare puternice. Acum niște linge-blide din urma ta. Fiindcă tu ai vânat tot ce se poate. Sa încep a cutreiera pădurile moldave nu voi găsi nimic. Nici un animal, nici o căprioara. Zici ca părem a fi rai când te hămăim? Dap si omul va fi rău dacă careva ii va lua osul din farfurie. Ha, ha! Adică Ham, ham! (asta eu câinele, cică am râs pe sub mustăţi:) Eu câinele sa nimeresc la azil? Dacă îmi vei găsi acolo stăpân in scurt timp ar fi bine, da dacă nu? In scurt timp sa ma omori? Nu. In lanț nu doresc sa stau, cum și intre gratii. Mai mult va gândiți la binele vostru, nu al nostru. Va pare ca noi ne înmulțim ca iepurii? O facem în mod natural ca la carte de când lumea. Pe când tu omule, te tot protejezi de nu a avea copii și iată ai ajuns si la noi sa ne protejezi. Mrrrr, nu știu de am spus-o drept ce am spus mai sus. Acuma sunt satul... Când îmi va fi foame ma voi reîntoarce. M-am pişat pe pantalonul tău si la revedere! Trăiască libertatea!))
