9
Despre comunicare
Uneori când careva îmi da o întrebare sau apare necesitatea de a rezolva urgent o problema observ ca capul nu îmi judeca sau daca si se roteşte acolo ceva, nu in direcţia care trebuie. Pricina o găsesc in faptul ca la o întrebare găsesc prea multe răspunsuri si fara sa ma gândesc putin nu găsesc ce sa spun. Iar daca si o voi spune-o va fi neapărat o toanta. Des observasem ca mi se primeşte treaba mai cu spor daca iau ideea din senin. Aşa nitamnisam. Hop mia trăsnit prin cap si pe loc găsesc răspunsul cum si rezolvarea problemei. De ce când discut cu prietenii gura nu îmi tace? Iar cu străinii in afara de buna ziua si la revedere nimica? Dar mai depinde adică. Uneori poţi vedea un om prin privirea căruia simţi precum ca îl cunoşti de multi ani. In doua schimburi de vorba găseşti tema de discuţie. Pe când cu alţii nu si gata. Adică sigur ca mai depinde si de partenerul de vorba, sa întreţie discuţia dar daca el tace apoi ce sa zic eu? Hm îmi aduc aminte de mine in copilărie) Eram prea curios de toate si mai mult tăceam pe când priveam cu atenţie la ce se petrecea in jur. Iată un mic dialog intre bunel si mine in timpurile alea bune când ma odihneam in vacanta la tara:
- Andrei ce face mama?
- Lucrează!
- Da tata ce face?
- Face!
Ei aşa cum pana la 18 ani tot timpul liber stăteam cu nasul in carte, nu avea de unde sa se dezvolte comunicarea in mine. Mai pe parcurs am început a scoate ceva vorbe din mine cu arcanul după ce ma angajasem in campul muncii. Ma simţeam liber in colectiv. Mare veselie a fost in acest prim colectiv al meu. Dar totuşi i-am dat frâu liber limbii, doi ani in urma după ce frecventasem nişte traininguri legate de munca mea prezenta. A fost si un training legat de comunicare dar nu a fost el principalul. Chestia este ca ma simţeam eu fericit atunci. Am călătorit des in acea perioada si pe deasupra făcusem cunoştinţă cu o domnişoară care a spart gheata adică a slobozit unii drăcuşori ce zăceau in mine. Si ii sunt mulţumit pentru asta. Iar când nu eşti stresat, te simţi liber vorbeşti ce gândeşti si nu mai atragi atenţia la ceia ce vor spune oamenii din împrejurime despre tine.
Observasem odată ca cu cat omul ii mai destrăbălat cu atât mai uşor comunica.
Iar neavoastră cum staţi cu comunicarea?
