Tînăr și prost...
...Tot ziceam demult sa scriu și aceasta isorie, pînă cînd mai este reținuta undeva prin minte. M-am oprit acum la gîndul ca nu o voi uita totuşi. Cred ca multe lucruri ni le aducem aminte doar în cazul cînd trecem prin aceleași situații în prezent trecute cîndva și în trecut... Sper ca în situația descrisa mai jos, nu ma voi pomeni iarăși vrio dat..
Mai țineți minte vremurile cînd telefoanele mobile apăruse şi la moldoveni? Cu ce ochi vă holbaţi la o Nokia cu ecran alb-negru, de pe care să suni un minut costa vrio 6 lei, mai mult decît 1 dolar american?
Iar primul fir de internet tras pînă în casă? Cînd era de ajuns să faci un cont pe ICQ sau Skype şi deja din primele zile careva ardea de nerăbdare să vă aiba în contacte?
Cap prin acele vremuri, o fată dornică de vorbă, a dat peste mine în Skype. Cu toate că nu prea vorbăreţ sunt, găsisem temă comună: viata de toate zilele,internetu, calculatorul... Mai precis, tot timpul ceva probleme de calculator avea şi eu îi eram scăparea))
De făcut cunoştinţă, chestii, trestii, nu a mers vorbă din start, ca şi mi-a spus că sunt prea mare pentru ea şi eu nici nu am insistat.
Vă ajung degete la mîini şi la picioare pentru a enumera persoanele cu care puteţi sta de vorba pînă la 4 ore zilnic fără a se termina temele de discuţie? Mie îmi ajung şi degetele de la un picior.) Fata data făcea parte din categoria fetelor vorbarețe. Hm, iar m-am pus pe gînduri şi am ajuns la concluzia că defapt ea vorbea tot timpul, iar eu doar ziceam mai mult da sau nu))
Mama-sa cu tatăl vitreg lucrau în străinătate, iar fata stătea cu fratele mai mic în apartament şi făcea lecţiile. Dar de care lecţii poate merge vorba cînd eşti tînăra, frumoasă şi cu bujori în obrăjori?
Îmi tot povestea prin ce peripeţii trecea cînd cu unul, cînd cu altul şi îmi era interesant şi mie cum de i se primeşte să se întîlnească cu mai mulţi o dată? Fata nu avea încredere în băieţi, probabil din cauză că tatăl său a plecat în altă familie. Era din capitală și ne și văzuse-i de 3-4 ori se pare. Aveam uneori treburi de o oră două în Chişinău şi dacă mă poftea să intru la taifas prin ospeţie, de ce nu?
Mm, tare bună gospodină, prima ce îmi trece prin gînd atunci gînd încerc să-mi aduc aminte detaliile. Fată poate găti gustos şi poate servi masa. Foarte bravo la ale ei. Am şi dormit o noapte la ea acasă, în o cameră separată, ca să nu fugiţi cu gîndul. Aveam treburi dimineaţa la ambasada romana. Da acolo ştiţi cum e, cine se trezeşte dimineaţa ajunge mai repede cu documentele în mîini.
Şi dacă ne văzuse-i pe real de 3-4 ori, ap pe Skype mai că zilnic.
- Salut! Ce faci?...
Toate scrise mai sus, au fost ca un început pentru celea ce voi scrie mai jos.
Era iarnă afară. Numai ce trecut de sărbători. Eram în vacanţă şi fiind frig afară, mă încălzeam nu doar de la calorifer, ci şi de la notebook stînd la taifas pe net.
Ah da. Fata de ceva timp avea prieten. Un pic mai stabil faţă de ceilalţi cu care se vedea din cînd în cînd. Un prieten din aia care face ochi roşi, dacă careva se uită în direcţia prietenei.. Paţanul avea BMW frumos, dar trăia la gazda ca şi multi din cei cu maşini scumpe din capitală. Totuşi, pentru unele fete mai mult contează BMW să fie decît casa și masa)).
Din mai multe cauze, ei tot se certau de se împăcau mai apoi, greu de înţeles, dar totul oricum se termină cu bine. Cei drept nu la toţi. Pe acele vremuri, ea iarăşi era certata cu prietenul, de se jura mie că gata, să terminat istoria cu dînsul. Cei drept istoria dată cam avea des un început nou.)
Şi zice fata:
- Ce stai Andrei în Rezina ceia păcătoasă in vacanţa? Treci pe la mine în ospeţie că iarăşi mi-a picat Windows-ul şi ştiu că mai bine decît tine nimeni nu se va pricepe la instalare. Ţi-oi face cunoştinţă şi cu o fată cuminte, la fel de gospodină ca mine, de ne vom duce deseară la diskotreuca.
Eu, chiar fiind sătul de stat în casă şi oleac stresat de alte probleme vieţuieşti, cum fără ele... am zis hai că vin...
M-am pornit în o după amiază spre Chişinău.. Ştiind că de la diskotreuca autobus spre Rezina noaptea nu va merge, mi-am aruncat în rucsac un cd cu Windows-ul şi peria de dinţi. Geanta la drum treb să fie. De la Chişinău păcat de venit cu mîinile goale.
Am ajuns cu bine pînă pe lîngă casa domnişoarei şi dacă ştiu că va fi şi prietena ei pe acolo, îmi zic că treb să cumpăr ceva. În apropiere este magazinul “Bucuria” şi multe variante prin cap nu au de unde să apară. Am intrat, am cumpărat o torta şi o şampanie, că credeam astea treb să le placă fetelor. Am ieşit cu sacoşa plină din magazin. Şi dac aşa de des, cum am zis, trecuse-i în ospeţie la domnişoara dată, am şi uitat în care casa locuieşte, mai la vale sau mai la deal. Puterea sovietică ni-a oferit multe lucruri bune și nu prea. Oare îi era greu să construiască case mai deosebite una de cealaltă? Dacă să te uiţi la casele vechi, mai fiecare operă de artă, monument istoric. Din casele astea făcute de ruşi, monumente nu ai cum face fiindcă toate au aceiași fata. Adică aveau, în zilele de azi cui nu îi lene şi are oleac de capica îşi colorează pereţii pe din afară apartamentului cu toate culorile curcubeului.
Ei şi sun eu fata, dar ea nu răspunde.. hm, se pare că am pomenit eu aceste vorbe în altă istorioara cu sunat-ul. Mă rog, ce-am avut şi ce-am pierdut, mă uit la ora arătată de Nokia mea cu ecran alb-negru şi mă bucur că dovedesc în 40 de minute să ajung la gară, pentru a urca în ultimul autobus spre Rezina.
Nu dovedise-i să fac un pas spre oprire ca să preiau o rutieră spre gară, că îmi sună telefonul..
Mă întreabă unde sunt, îi zic că pe loc şi nu ţin minte în care casa să intru. Fata ma dumerit în care casa anume, dar mă preîntîmpina că iar să împăcat cu prietenul şi acela chipurile sta şi ascultă cu ochii roşii ce vorbim, îmi şi dăduse-i seama din ce cauză nu mi-a răspuns fata de prima dată. Îmi zice să intru. Da eu:
- Cei fa cu tine, eşti nebună? Eu plec acasă, puteai să mă preîntîmpini pînă a ajunge. Nu am de gînd să mă amestec în treburile voastre. De unde el, prietenul care cred ascultă conversaţia, îi ia telefonul de mă pofteşte el deja să intru. Îi răspund:
- Să-mi dai la bot sau ce?
Răspunde că deam depinde de mine cum mă voi comporta, că cică fata des ia povestit de mine şi vrea şi el să mă ştie.
M-am cam zăpăcit eu în situaţia dată şi m-am lăsat convins să intru. Şi după ce încetase-i cu convorbirea, întîi mi-am zis să plec totuşi spre casă, mai dovedeam la ultimul autobus. M-au pus dracii să mă răzgîndesc, să intru totuşi în ospeție. Că mă rog, fata mă poftit să instalez Windows-ul, nici un gînd rău din partea mea. Şi apoi, deja de vrio 2-3 ani mai ca zilnic tot vorbeam pe Skype, pînă ca ea să facă cunoştinţă cu prietenul ăsta al ei. Adică simţeam că am mai multe drepturi))
Dar stai, că ţin în mîini o tortă pe nume“Povestea” şi cum să intru cu torta subțioara? Primul gînd a fost să o arunc la gunoiştea de lîngă casa cu pricina. Ei, da cum să arunci aşa bunătate?
Aţi dus vrio dat torte în rucsac? Da eu am dus! ;)
Şi am intrat eu la ea în casă, am pus rucsacul cu torta în el jos. Am făcut cunoştinţă cu băiatu. Să vedeţi ce încordare în faţa şi vorbele lui. Am vorbit din start despre cine sunt, de unde, ce lucrez şamd... Fata între timp gătise masa, bogată ca întotdeauna. Încordarea se simţea încă în atmosferă... Băiatul a pus o baclajka de 1.5l de vin roşu pe masă, să mă cinstească, sau să bea el de ciudă, nu ştiu. Dar am mîncat bine şi am cinstit cu el vin pînă nu a rămas picătură. Eu deam mă simţeam răslăghit, la ceas nu mă mai uităm că deja autobusul făcea cursa spre Rezina, iar afară se şi înnoptase.
Hehe, de raslaghit ce eram, îmi trecuse un gînd să scot desertul din rucsac. Nu ştiu ce şi cum, dar m-am abţinut de la trăsnaia dată)) Şi foarte bine. Ochii roşii ai băiatului aveau să se prefacă vineţi deam sa fi văzut și asta.
Şi dac nu mai aveam încotro, am zis multanim de masă, eu plec în camera alăturată să mă apuc de Windows, după care speram să şi să mă întind la pat, ca dimineaţă să o şterg din gară..
M-am apucat de treabă. De la bucătărie se auzeau ceva vorbe dar nu ţineam să le ascult. După care pe la 22-23 o dată ce îmi făcuse-i treaba, intra fata şi mă întreabă dacă am unde dormi în oraş, că cică băiatul crede că am avut ceva cu dînsa în trecut şi nu se va simţi bărbat dacă voi dormi în casa ei.
Am rămas trăsnit, ce să zic..
M-am cam zăpăcit eu în situaţia dată şi m-am lăsat convins să intru. Şi după ce încetase-i cu convorbirea, întîi mi-am zis să plec totuşi spre casă, mai dovedeam la ultimul autobus. M-au pus dracii să mă răzgîndesc, să intru totuşi în ospeție. Că mă rog, fata mă poftit să instalez Windows-ul, nici un gînd rău din partea mea. Şi apoi, deja de vrio 2-3 ani mai ca zilnic tot vorbeam pe Skype, pînă ca ea să facă cunoştinţă cu prietenul ăsta al ei. Adică simţeam că am mai multe drepturi))
Dar stai, că ţin în mîini o tortă pe nume“Povestea” şi cum să intru cu torta subțioara? Primul gînd a fost să o arunc la gunoiştea de lîngă casa cu pricina. Ei, da cum să arunci aşa bunătate?
Aţi dus vrio dat torte în rucsac? Da eu am dus! ;)
Şi am intrat eu la ea în casă, am pus rucsacul cu torta în el jos. Am făcut cunoştinţă cu băiatu. Să vedeţi ce încordare în faţa şi vorbele lui. Am vorbit din start despre cine sunt, de unde, ce lucrez şamd... Fata între timp gătise masa, bogată ca întotdeauna. Încordarea se simţea încă în atmosferă... Băiatul a pus o baclajka de 1.5l de vin roşu pe masă, să mă cinstească, sau să bea el de ciudă, nu ştiu. Dar am mîncat bine şi am cinstit cu el vin pînă nu a rămas picătură. Eu deam mă simţeam răslăghit, la ceas nu mă mai uităm că deja autobusul făcea cursa spre Rezina, iar afară se şi înnoptase.
Hehe, de raslaghit ce eram, îmi trecuse un gînd să scot desertul din rucsac. Nu ştiu ce şi cum, dar m-am abţinut de la trăsnaia dată)) Şi foarte bine. Ochii roşii ai băiatului aveau să se prefacă vineţi deam sa fi văzut și asta.
Şi dac nu mai aveam încotro, am zis multanim de masă, eu plec în camera alăturată să mă apuc de Windows, după care speram să şi să mă întind la pat, ca dimineaţă să o şterg din gară..
M-am apucat de treabă. De la bucătărie se auzeau ceva vorbe dar nu ţineam să le ascult. După care pe la 22-23 o dată ce îmi făcuse-i treaba, intra fata şi mă întreabă dacă am unde dormi în oraş, că cică băiatul crede că am avut ceva cu dînsa în trecut şi nu se va simţi bărbat dacă voi dormi în casa ei.
Am rămas trăsnit, ce să zic..
- De ce m-ai poftit? De ce nu mi-ai dat voie să plec? Eu nu plec nicăieri, că nici nu am unde. Dă-mi voie să dorm aici.
A plecat pe cîteva minute ca să revie în curînd. Băiatul din bucătărie a zis poștăriței să-mi transmită precum că este gata să mă ducă la Rezina cu BMW-ul. La ora aproape 12 noapte? Pe cap beat? Ei şi bine că aveam grade în cap şi parc îmi era paralel deam. Vrea să mă ducă, haidem.
Am ieşit afară. Eh, ce aer rece, proaspăt la ora 12 noaptea în o iarnă înzăpezită afară. Băiatul deja încălzea maşina. Am urcat în spate, fata în faţă că pasageră. Toţi tac. Şi ne pornise-i la drumul lung de 100km. Cine a fost la Rezina ştie că drumul seamănă mai mult a cărare decît drum. Cărare plină de gropi..
La ieşire din Chişinău ne oprise-i la o benzinărie. Băiatul îmi zice să gătesc 400 lei pentru confortul de a mă cătai noaptea cu BMW-ul la depărtare)) Oooo, asta daaa. Ei, da am cătat-o şi am găsit-o. Bine că aveam rezerva de bani la mine, altfel aveam să păzesc benzinăria de hoţi pînă în zori.
I-am dat banii. Restul drumului iarăşi tăcuţi. Se lăsase o ceată de nu se vedea tare departe.. Știți cum la noi iernile, ba ninge, ba ploua. Mergeam încet.. După ce trecuse-i a nu ştiu cîta groapa, cred ca băiatului îi trecuse prin cap că trebuia să-mi ceară nu 400 dă încă tot pe atîta pentru amortizarea mașinii. Ajunsei în sfîrșit la Rezina. Am dat să zic seară bună, fără să mulţumesc za dostavku. Dar mă oprit băiatu şi mi-a zis ceva de felu: - Eşti băiat bun Andrei, dar eşti mare nahal că ai ţinut să rămîi în casa prietenei mele. Nu te pune cu mintea fetelor că ele nu ştiu uneori singure ce fac.
Cam aşa ceva a spus, precis cum a fost nu îmi aduc aminte. Doar esenţa. Esenţa că eram atunci tînăr şi prost...
A plecat pe cîteva minute ca să revie în curînd. Băiatul din bucătărie a zis poștăriței să-mi transmită precum că este gata să mă ducă la Rezina cu BMW-ul. La ora aproape 12 noapte? Pe cap beat? Ei şi bine că aveam grade în cap şi parc îmi era paralel deam. Vrea să mă ducă, haidem.
Am ieşit afară. Eh, ce aer rece, proaspăt la ora 12 noaptea în o iarnă înzăpezită afară. Băiatul deja încălzea maşina. Am urcat în spate, fata în faţă că pasageră. Toţi tac. Şi ne pornise-i la drumul lung de 100km. Cine a fost la Rezina ştie că drumul seamănă mai mult a cărare decît drum. Cărare plină de gropi..
La ieşire din Chişinău ne oprise-i la o benzinărie. Băiatul îmi zice să gătesc 400 lei pentru confortul de a mă cătai noaptea cu BMW-ul la depărtare)) Oooo, asta daaa. Ei, da am cătat-o şi am găsit-o. Bine că aveam rezerva de bani la mine, altfel aveam să păzesc benzinăria de hoţi pînă în zori.
I-am dat banii. Restul drumului iarăşi tăcuţi. Se lăsase o ceată de nu se vedea tare departe.. Știți cum la noi iernile, ba ninge, ba ploua. Mergeam încet.. După ce trecuse-i a nu ştiu cîta groapa, cred ca băiatului îi trecuse prin cap că trebuia să-mi ceară nu 400 dă încă tot pe atîta pentru amortizarea mașinii. Ajunsei în sfîrșit la Rezina. Am dat să zic seară bună, fără să mulţumesc za dostavku. Dar mă oprit băiatu şi mi-a zis ceva de felu: - Eşti băiat bun Andrei, dar eşti mare nahal că ai ţinut să rămîi în casa prietenei mele. Nu te pune cu mintea fetelor că ele nu ştiu uneori singure ce fac.
Cam aşa ceva a spus, precis cum a fost nu îmi aduc aminte. Doar esenţa. Esenţa că eram atunci tînăr şi prost...
Venit acasă, în prim rînd am pus peste tot contactele fetei în black list. Mi-a părut atunci interesanta peripeția, dar nu mai vreau sa se repete asa ceva.
Iată de asa istorie am avut parte, din care am rămas cu o lecție pe viata, o torta mîncata singur în cîteva zile și fără 400 lei în buzunar;)
